Dunarea luceste tare, lumea sta la masa, vesela, in caldura de Bahna. Caldura de Bahna nu e ca celelalte calduri, mi-ar fi greu s-o povestesc. Ala micu intra in cabanuta de lemn de pe stanca. Peste cinci minute intra si unchi-meu. Ala mic se lafaia cu totul in frigider. Unchi-meu se sperie un pic. “Bai, ia uite bai ce facusi! Vino ma afara! Te sufoci, ma ala micu’! Nu-i voie acolo!” Ala micu, solid, mic, bronzat, se uita obraznic la unchi-meu: “Du-te-n pida ma-tii!”.
Unchi-meu il ia de-o aripa, il scoate-afara, la masa cu oameni multi si veseli, i-l arata lui taica-su. “Bai! Pai stii ce facu asta micu’? Intra-n frigider, ma! Si ma-njura! Asta o s-ajunga ca tine. Pai nu-i facurati si voi un pic de educatie, ma?”. Ala micu’ se zbate. Lumea e mai vesela. Mama lu’ ala micu’ zambeste, din capul mesei, un pic incurcata. Taica-su e linistit si rade. “Lasa-l, nea Viorele, s-ajunga ca ta-su!”
Lumea se uita, mijind ochii, si de ras, dar si ca s-o observe discret si sadic pe mama bestiutei. Mama zambeste rece, ala mic se zbate cat poate din stransoare. Poate au mai fost doua trei vorbe hohotite, apoi rasul s-a stins lent, lasand guri zambinde pe paharele calde. Ala micu’ profita de pauza, se uita la ta-su, la maica-sa si-apoi la omul mare care-l tinea de brat. Se opreste din zbateri si-i scuipa lui unchi-meu printre dinti: “Futu-ti gura mamii mele!!!!”…
