Album of the Week: Linkin Park – A Thousand Suns

Dupa Hybrid Theory (2000), Under Attack (2001), Reanimation (2002), Meteora (2003),Rare and Unreleased (2003), Underground (2003), Collision Course feat Jay-Z (2004) siMinutes to Midnight (2007), Mike Shinoda, impreuna cu Rick Rubin au produs si noul album, A Thousand Suns, care are mai multe influente de rock electronic decat celelalte, intarind inca o data spusele celor din formatie: “Unii oamenii cred ca noi suntem doar o trupa rock. Noi credem ca in muzica noastra se imbina mai multe genuri, ca de fapt ea este un hibrid pe care l-am creat noi sase. Acest lucru este evidentiat cel mai bine de insusi titlul albumului de debut Hybrid Theory, in care poti intalni un gen muzical in care se imbina rock agresiv, rock alternativ, hip-hop sau electronic, un gen muzical original care a devenit practic specific Linkin Park.”

Track List:

Bonus Track: Blackbirds

Descriere piese:

01. Introducerea la album se face cu o piesa soft, pusa ulterior in antiteza cu celelalte piese. Vocea de femeie care se aude pe fundal imi provoaca o stare de liniste.

02. Starea de liniste din melodia anterioara este pusa la randul ei in antiteza cu vocea barbatului din melodia a doua, care este ceva mai patrunzatoare si cu un ritm alert.

03. Incepe asemenea unei piese de dragoste, are multe sunete de chitara si tind sa cred ca vocea care canta este a lui Chester. Ritmul este deja mai sacadat, dar ramane in opinia mea o piesa soft, care se potriveste de minune noului look al formatiei.

04. Putinele secunde fac trecerea dintre piesa 03 si piesa 05.

05. Genul piesei as spune ca este rap rock, Mike Shinoda cantand mare parte din versuri, insa exista si parti care imi amintesc de ritmurile africane, mai ales ca exista si sunet de tobe.

06. Melodia debuteaza in acorduri de pian, iar vocea calda a lui Chester se imbina armonios cu acestea. Pana acum, e cea mai linistitoare si pacifista melodie.

07. Mai mult gen electronic si chitara electrica. Spre deosebire de celelalte piese, aceasta e mai mult instrumentala, vocea lui Cheste auzindu-se decat in primele cateva secunde.

08. Necontinuand genul electronic, Mike Shinoda incepe piesa cu rap, iar Chester ne intoarce din cand in cand la partea soft a piesei, intervenind cu versuri linistite, insa ritmul ramane acelasi ca la Mike. Finalul este mult mai apasator, terminandu-se cu ambele voci impreunate.

09. Inceputul are influente arabe, iar apoi se revine la partea cu rap. E cea mai alerta melodie si cea mai hard. Vocalistul nu se abtine sa strige “Noooooo” de nenumarate ori, asemanator ca in melodiile de pe albumul Meteora.

10. Melodia incepe cu indemne puternice, apoi Shinoda continua cu versuri continue, rezultand o reusita piesa rap.

11. Aceeasi voce de la inceputul melodiei anterioare se aude si aici, e vorba de indemne revolutioniste, din cate aud. Pe la mijloc, vocea se pierde, fiind inlocuita de o voce robotizata, destul de creepy.

12. O melodie soft, cantata atat de Chester, cat si de Mike. Reusesc sa aduca una aer ceva mai calm albumului, dar si un aer trist. Let it go…

13. Sunetele robotizate reapar, insa este un fel de rewind pentru melodia 12, in care de la om se trace la robot. Aici robotul devine Mike.

14. Un single exceptional al lui Mike Shinoda. Multe nuante de trance si electronic, foarte interesant ritm, te face sa vibrezi.

15. Ultima melodie incheie albumul intr-o nota foarte siropoasa, prin vocea lui Chester. Desi nu e o melodie de dragoste, suna ca si cum ar fi una, insa e despre viata si e trista. Pare o strigare catre libertate.

Bonus Track: Mai bine nu exista bonusul – nu are nimic special, decat influente de rock electronic, ce gasim si in celelalte melodii.

Nota: Melodiile cu + sunte cele care merita sa fie ascultate neaparat! ♥