Aseara am fost sa iau bradu’. Ala frumosu’ de-l vezi in filme si desene animate. Bradu’ perfect. Si cum de obicei fac orice lucru temeinic, m-am documentat. Unde-s ce-i mai frumosi brazi de vanzare in Bucuresti? Acolo, acolo si acolo. Unde-s ce-i mai scumpi, unde-s ieftini? Acolo si acolo. Cam cat se negociaza? Atat si atat. Daca ai masina scumpa trebuie sa o parchezi la distanta, nu te imbraca pretentios ca te ghicesc vanzatorii ca esti plin de bani, nu lasa ceasuri scumpe si bijuterii la vedere, nu flutura milioane, nu te lasa usor. Ok.
Am parcat masina la distanta. Oricum nici mama ei nu isi mai da seama ce marca e, abia i se vad farurile de sub valurile de mizerie, noroi, muste, vrabii si lilieci striviti de grila radiatorului, mi-era teama ca vin gunoierii si mi-o baga in ghena. Mi-am ridicat agresiv guleru’ gecii, mi-am infundat mainile in buzunare, mi-am luat privirea sictirito-plictisito-agresivo si am plecat la vanatoare de brazi. Decis sa negociez pana in panzele albe, hotarat sa nu ma faca ei, speculantii de sarbatori, pe mine. Ok.
Brazi ca la balamuc. Mici, mari, grasi, slabi, drepti, strambi, verde inchis, verde deschis, proaspeti, uscati. Cu suport, fara suport, cu eticheta, luminati, culcati, indreptati. Eram ca-n padure. O padure atipica. Atipica pentru ca teoretic as fi zis ca-s in Africa. De ce? Pentru ca intre brazi erau multi exponenti ai etniei mai negre la fata. Dar in Africa nu prea ar fi brazi, deci da, atipic. Exponentii etniei erau vanzatorii. Clar, speculanti. Vor sa se imbogateasca profitand de aceasta frumoasa traditie. Vor sa-mi stoarca bani munciti din greu. Nu ma las, nu ma las.
Vad un brad. Era el, OOOO Brad frumos. Mai frumos ca Brad Pitt, care si el e Brad frumos. Apare speculanta. Neagra tuci, noroc ca i-am vazut dintii in noapte.
