Si de-aia o sa-mi amintesc cu drag, de mancarea italiana. Aia adevarata. Nu-mi placea pana anul trecut, cand am fost la Positano, in luna de miere. Un colt de rai pe coasta Amalfitana a Italiei. Si intr-o minunata seara, la asfintit, am fost la un fel de pensiune de familie. Se ajungea destul de greu acolo, era cocotat pe o culme, in spate padure, in faţă hău si mare. Găteau mama si tata, gazda era fiul, la masa servea unchiul. Si ne canta melodii napoletane sora. Cu ale ei castagnete. A fost un festin adevarat-pur-curat italian, intr-0 atmosfera de film. Si bucatle au fost divine. Ne-au luat usurel la inceput (sa nu se sperie) si ne-au pus pe farfurii de ceramica pictata de mână niscaiva măruntisuri. Fasolica boabe, dovlecei, bruschete crocante si parfumate, vinete, branzaturi de multe feluri. Si vin.
Apoi a venit artileria grea. Vreo 8-9 feluri de paste umplute cu carne, tavalite prin sosuri, spiralate ori drepte, carliontate ori ca niste pernite. Cu branza, cu spanac, cu alte carnuri tocate, cu sosuri de rosii inmiresmate de condimente care mai de care. Si vin.
Si n-am scapat. Ca au venit fripturile. Facute chiar acolo, langa noi, sa vedem ca toata carnea-i atat de proaspata incat vrea sa o ia la fuga. Iar de pe plite si gratare ne-au sarit in faţă cotlete de porc si de berbec, pulpa de ied, piepti si picioare de zburatoare, fleica de vitel, carnaciori de multe feluri, frigarui lungi cat sabiile muschetarilor. Toate insotite de cartofi aurii si rumeni, facuti la tava. Si vin.
Stiu, v-am spart de va e foame. Regret. V-am purtat prin bucataria sufletului meu. Si nu intamplator am terminat cu Italia. Am pentru voi o oferta pe care nu o puteti refuza. Va invit sa scoateti din camarile inimii o poveste culinara cu specific italian. Amintiri despre bucate italienesti de care v-ati bucurat si pe care nu le veti putea uita prea curand, arome ce inca va gadila narile si cerul gurii, poate o reteta pe care ati invatat-o si o transformati din cand in cand in delicioasa mancarica.
De nu aveti o poveste cu bunatati italiene, e buna si una despre o mancarica romaneasca. Ori de alta nationalitate. Dar sa aiba o poveste demna de spus. Cele mai apetisante povestioare vor ajunge pe pagina Maretti si vor fi premiate.
