Umbla vorba ca a inceput sa intre fiţa-n criză. Ceea ce-i nasol. Mult mai nasol decat faptul ca nu mai sint bani pentru medicamentele batranilor, pentru salariile politistilor, mai grav si decat faptul ca mii si mii de oameni si-au pierdut locul de munca. Fiţa ne mai ramasese noua, romanilor, eram atat de buni la spart in figuri, tocat de bani, etalat toale, bijuterii, masini si operatii estetice. Noi, sarantocii, traiam cu adevarat doar cand dimineata, pe buda, ne scremeam folosind eficient holbatul ochilor la vizionatul revistelor cu si despre fiţe.
Cica cluburile cul au inceput sa dea intrare moca domnitelor (cluburile care pana acu tineau garda sus si percepeau taxa pe cap de pitzipoanca) si au ieftinit intrarea cavalerilor. Ba mai mult, vai noua, cica s-a ieftinit masa intr-un local in voga. Intr-un stabiliment cu nume sonor era pana deunazi 30 de milioane vechi pretul asezarii curului pe canapea la o masa cu 6 locuri. Acu s-a facut, pacatele mele, 5 milioane. Pai aia-s bani?! Si, cu durere va spun, ca in unele cafenele din Dorobanti gasiti Meniul Zilei. Unde pentru o suma modica papi felul 1, 2, salatica si bei si o cafea. Ingrozitor, ca la cantina saracilor.
Greseli mari, greseli de neacceptat pentru patronii de localuri fitiologice. Pai io, ca fitos, cum sa merg intr-un club cu reduceri?! Nu am cum, mi-as calca in pciioare statutul cu greu cultivat ani si ani, in care am spart bani de bani, am beut uischi cu redbul la pret de vaca furajata, m-am afisat stand la o masa care impreuna cu sampania costa cat o garsoniera in Ferentari. Nu am cum sa ma dau mare spunand ca am stat la o masa cu pret redus. Ori ca am beut licoare ce s-a ieftinit.
