Pentru că mâine mă revăd cu dragii mei prieteni, blogaherii de Sibiu, simt că e musai necesar să scriu ceva pe blog azi. Și doamne, vorba lui Bitman, ”aș avea atât de multe să îți spun”.
Sunt două întrebări care mi se pun des și la care știu că am de răspuns. Doar că răspunsurile nu sunt simple, și în nici un caz nu-s scurte. Așadar, prima întrebare: ”Cum e la How to Web?”
Mă, e tare bine. M-am aruncat în necunoscut, să fac ceva total nou, în compania unor oameni pe care nu îi cunoșteam și care nu mă cunoșteau. Dar așa-i viața. Curiozitatea și, cred eu, unele instincte te ajută să iei astfel de decizii. Și încă o dată, o decizie impulsivă, luată fără să privesc în urmă, în principal de dragul de a nu ajunge niciodată să mă întreb ”ce-ar fi fost dacă”, s-a dovedit a fi o decizie foarte bună.
How to Web e un proiect ambițios, cu însemnătate, care e pe drumul cel bun. Simt că nu e cazul să-mi dau eu cu părerea despre cum a fost evenimentul de anul ăsta (de fapt, puțin despre eveniment, pe blog-ul How to Web ). Pot spune doar că s-a lucrat mult la el, s-a lucrat cu cap și s-a lucrat cu suflet. Și că ne-a adus tuturor din echipă atât satisfacții cât și învățăminte de îmbunătățiri pentru anul viitor. Normal, nu?! Exact ăsta e cuvântul care descrie cel mai bine pentru mine How to Web. Normalitate. Normalitatea relației cu cei din jur, normalitatea lucrului cu conștiința a ceea ce trebuie făcut și nu cu ochii pe ceas. Normalitatea lucrului făcut cu convingere, cu drag și cu prietenie.
