Nici vorba sa mai calc prin Dorobanti. Numele meu nu poate fi asociat cu Meniul Zilei nici daca trec accidental pe langa el. Eu am valoare, ban gros in buzunar pe care nu-l numar ca nu stiu sa numar atat de mult. Meniul Zilei e pe bani putini, mi-e interzis sa scot bani putini de buzunar. Cum ar arata in mana mea cu ceas Kikirimiki si inel Bulgări 3 bancnote de 50 de mii?! Ori 2 de 50 de mii si cateva de zece mii, de-alea verzi si sifonate?! Exclus.
Si eu, ca crescator de maimute, cum pot sa-i mai zice unei maimute in devenire “hai ca te bag in clubul Guguştiuc?! Atata vreme cat ea-mi poate replica “Fraere, ma bag moca!” Semnele sfarsitului de lume sint clare, au fost prevazute in Apocalipsa dupa Ftiţian.
“Atunci cand fiţosii vor iesi in oras cu aceeasi masina doua seri la rand, atunci cand platina de pe ei se va transforma in aur galben, atunci cand vor astepta restul de la bar, atunci cand isi vor calcula banii de Alba ca Zapada, atunci cand le vor da pitzipoancelor sa bea cafea 3 in 1 de la termos in loc sa le duca in Dorobanti, atunci cand vor papa senviciuc acasa ca sa nu mai arunce cu banii prin restaurante, un Bulgări de foc va veni din ceruri, ii va lovi in gel si-i va transforma in plugari. Si vor calca-cu adidasii de lac pamantul in urma boului (hehe, ghiciti care-i boul din peisajul asta), acolo unde ar fi trebuit sa fie noul lor cartier rezidential si nu cucuruz.”
