Si cum ii dadeam eu la mirabila fiica-mea lapte cu beberonul, cu beberon cul ultra fensi impotriva colicilor-ce scoate aerul si nu inghite copilul gogâlţuri, si cum statea fiica-mea comod in pampersul ei mega modern ce super absoarbe tone de pisat (ca si cum ca parinte responsabil lasi sa se stranga o galeata de pisat sub curu copilului), si cum se bucura copilita de hainutele special croite din bumbacel tratat nu stiu cum, cu capse puse nu stiu cum, bucurandu-se de ambientul placut creat in urma indicatiilor aparatului ce indica temperatura-umiditate-uscacitate-poluare-oxigen-etc, deci cum ma privea ea, asea, cu uochii mari, am simtit ca ma pierd in uochii ei.
Uochii ei care nu vad inca, da-s inteligenti si pricep. Dar va spuneam ca ma pierdeam in uochii ei. Tot mai mult… Si mai mult… Mult de tot…
Si m-a hipnotizat.
Si m-a trimis inapoi hat departe, acu fo 35 de veri, pe cand eram io bebeu mic. Si mi-am amintit tot.
