Frustrări de seară
Începi să le simţi când pui capul pe pernă, închizi ochii şi contorizezi ce ai realizat şi ce nu ai reuşit să rezolvi în ziua ce tocmai s-a încheiat. Îţi dai seama că balanţa nu egală şi că mai ai atâtea de rezolvat, atâtea de pus la punct, că ai de vorbit cu acei oameni, plătit facturi, chirie, că… totul şi nimic nu e la locul său, oricât te-ai strădui. Gânduri negre te copleşesc când te gândeşti la ziua de mâine. “Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi”, răsună în capul tău cuvintele unei mame care încerca să te facă om spunându-ţi un proverb arhicunoscut. Iar un sentiment de vinovăţie se aşterne pe fundalul gândurilor care nu te lasă să adormi.
Frustrări de dimineaţă
Eterna cafea de filtru fierbinte, răcită de laptele bocnă din frigider, cu un vârf de linguriţă de zahăr. Licoare maronie dizgraţioasă, acompaniată de cancerigena ţigară – formula magică din fiecare dimineaţă care reuşeşte să te pună pe roate. Dimineaţa e cel mai greu, fiindcă trebuie să te îmbărbătezi singur. Încă o zi a început şi da, tu o poţi duce până la capăt. Dacă nu poţi, nu ai de ales. Şi, mvai, cât de mult iubim cafeaua de dimineaţă…
Frustrări din trafic
Toată lumea se grăbeşte să ajungă la lucru. Cozi infernale de maşini colorate într-un peisaj cenuşiu de iarnă. Şoferi tâmpiţi care îţi taie calea, se încadrează greşit la semafoare sau taie benzile, pentru că domniile lor îşi permit astfel de extravaganţe. Şi dacă vei întârzia la lucru? Cât de penibil sună scuza asta: “Era un trafic infernal…”?. Sau: “N-am prins prima cursă, fiindcă era plin ochi tramvaiul/troleibuzul…” (pentru cei care circulă strict cu mijloacele de transport în comun)?
Frustrările altora
Ale acelora care îşi varsă nervii pe tine. Pentru că te ştiu om cu bun-simţ, ceea ce pentru ei înseamnă că eşti prost. Cal de bătaie, sacul de box al tuturora. Adică, tu. Mai prost decât ei, le permiţi să te ia peste picior. Fie vorba între noi, să ştii că îţi meriţi soarta.
Frustrări profesionale
Când ţi se pune în faţă şi ţi se spune: “Fă-o!”. Nu ştii? Eşti prost şi inapt. Nu vrei s-o faci, pentru că nu ţine de atribuţiile tale? Eşti nesimţit şi nu faci “muncă de echipă”. Aşadar, te conformezi cumva şi apoi te uiţi în urmă, să vezi care-s roadele muncii tale. Şi e zero barat, pentru că, tu, în loc să-ţi vezi de ale tale, te-ai focusat pe treburile celorlalţi. Şi e frustrant să vezi cum alţii culeg roadele muncii… tale.
Frustrările de acasă
Prinşi amândoi în valurile de frustrări cotidiene, comunicarea dintre/despre voi e pusă inconştient pe locul doi. Primele discuţii pe care le aveţi când ajungeţi amândoi acasă sunt legate de probleme, de bani, de job, de situaţii şi tot felul de baliverne din ziua respectivă. Până să vă daţi seama amândoi cât de plictisitoare au devenit vieţile voastre, pentru că nici măcar când ajungeţi acasă nu reuşiţi să vă rupeţi de stresul cotidian, viaţa de cuplu e deja pe apa sâmbetei…
