Doua maini. Doar atatea avem ca sa cuprindem un hotar. Unul stiut si altul necunoscut. Le vad cutreierate de sapaturile destinului. Cai intortocheate, crestate de ani. Scobite senzual de un cifru fortificat. Batatorit si pus la suflet de un vis contrafacut. Mainile isi fauresc juraminte. Mainile, indragostite se ating usor si repetat. Doar pentru a-si incredinta forma. Pentru a bajbai sarutul, pe care nu-l pot vedea.
Pentru a se convinge ca exista pulsul ori masura intuita. De dorul unui manunchi de eliberare, mainile noastre se strapung coplesite. Se storc frontal de zguduirea absentelor tulburatoare. Se admit tacit in cautari disperate, din pozitii inamice. Se copiaza merituos si se marturisesc una pe alta. Se mangaie cu grija celui neingrijit. Cu sarmul dezastruos de emotiv al lichidarii oricarui reflex de retragere.
Si Doamne…Am atins atatea maini nevazute! Pe care le-am iubit inainte de a le pipai. Pe care le-am validat inainte de a le imprieteni. Transferandu-ma in palma altor vieti. Simultan cu toate fulgerele nostalgice, cu toata caldura, cu tot alunecusul nadufului. Mi-am infratit porii, stampiland fara penitenta parola fiintei . Pe care o insotesc in calatoria insufletirii. De aceea, nu am cum sa uit.
Mainile care m-au incondeiat, mainile care mi-au venerat sinteza trupului. Mainile care mi-au inventariat clipele de fericire. Mainile care mi-au editat iubirea. Mainile care mi-au recrutat curajul si care mi-au inrolat frumusetea. Perechile iscalite de maini, fara de care noaptea nu inchid portile zilei. Sute de maini cu pixul carora mi-am dat examenele tristetii. Mii de tatonari magnetice ale degetelor, ultragiate de imbratisari.
Nu am uitat mainile care m-au invatat sa merg. Nici pe cele ce le-am spalat cu apa calda de ispita impresionarii. Cate alte maini s-au drogat cu piscatura imaginara a mainilor pierdute… Poate continui sa ma mut dintr-o palma in alta. Intr-o dezintoxificare a ideei , ca statutul de puscariasa a mainilor imi aduce invoire in fata oricarui pericol.
Mana in mana cu dependenta, voi fi meschina cu impacarea evadarii. Nu ai habar cate maini nevazute iubesti. Nu strange pumnii inainte sa te daruiesti somnului. Nu stii cine nu poate adormi fara pervazul mainilor tale. Ce staruiesc linistea si impacarea a tot ce nu se vede si a nimic din ce se alege.
