Precizare de început. Acest post NU este un pamflet. Toate întâmplările relatate aici şi orice asemănare a lor cu realitatea este pur şi simplu INTENŢIONATĂ!
Aşadar, să zicem că mergi la o nuntă cu consoarta şi sunteţi aşezaţi la o masă cu alte 6 persoane. Pe masă printre altele se află şi o sticlă de Cola care în mod logic trebuie să ajungă pentru toţi cei de la masă. Tu nu eşti deloc devorator de Cola, ba chiar ai ceva împotriva acestui răcoritor şi te ţii că tu bei doar sucuri “neacidificate”.
Ei bine lucrurile se schimbă în momentul în care descoperi că sub capacul de la sticla de Cola de pe masă stă ascuns un premiu. Şi începi să te agiţi şi nu ştii pe unde să mai ascunzi sticla de spaimă ca nu cumva şi alţi meseni să descopere “comoara ta”. Şi deşi aşa cum spuneam nu eşti deloc fan Coca-Cola începi să torni un pahar, două,…nouă, doar doar vei face în aşa fel încât să nu rămână sticla negolită şi să fii tu cel care bea ultimul pahar de suc din ea ca să-ţi revendici şi dreptul asupra premiului, nu de alta dar te cam paşte ruşinea să laşi sticla fără capac cât timp se mai află suc în ea.
Şi după ce renunţi la bere, vin, wisky ca să te îndopi de Cola tu cel care repet de obicei nu bei asemenea “deşeuri”, pe când în sticlă se mai află doar vre-un pahar de suc şi vine ospătarul să o înlocuiască, sari ca ars şi iei sticla de pe tava ospătarului pentru a desface capacul şi a rămâne cu premiul mult dorit. Şi pe lângă toate astea te mai şi dai rotund în faţa celorlalţi meseni cât eşti tu de norocos şi câtă baftă ai avut să câştigi şi de data asta!
Ce vreau eu să întreb este DE CE? De ce toate astea pentru un premiu de … 0,5 l de Coca-Cola. Exact. Ăsta era câştigul melteanului. O sticlă de juma de litru de Cola, pentru el cel care ura din suflet “beuturile eştia cu gaze”. Oare chiar avea nevoie de acea sticlă de 0,5 l de Cola sau este vorba doar despre mândria de a fi câştigat. Tocmai el. Grozavul. Asta este; “cine are noroc are …”!
