Firma care a abandonat aproape 2.300 de tone de deşeuri periculoase în Bucureşti şi în judeţele Ilfov şi Ialomiţa folosea sloganul “prin noi natura renaşte” pentru a câştiga încrederea clienţilor, în acest caz fiind acuzaţi directorul general, directorul comercial şi administratorul societăţii.
Întotdeauna am fost de părere că motto-urile sau copyright-urile pe care le folosesc foarte mult firme/campanii/evenimente în promovarea lor şi în publicitate ţin de domeniul “naturalismului” literar.
De exemplu, firma de mai sus, cu afinităţi ecologiste, spune că prin ei, natura renaşte (ei n-au pus virgula pentru că n-au fost la orele de gramatică în generală, doar la cele de chimie), lumea crede că indivizii sunt mirositori de natură verde, eco, hipioţi cu înclinaţii cosmice şi chiar spiralate, iubitori de frumos ca ochelarii lui Bivolaru.
Mulţi îşi zic în sinea lor, în timp ce le curge mâncarea din gură în faţa televizorului, că avem de-a face cu o lume nouă, că acum totul se îndreaptă înspre verde, că apreciem mai mult natura şi că plătim până şi taxă verde pentru electronice şi electrocasnice. Care taxă face ca oamenii ce se ocupă de reciclarea lor să fie fericiţi şi să-şi facă treaba cu sufletul penetrat de verdeaţă.
Şi-n timp ce ne netezim noi creierele în faţa televizorului şi ne tâmpim cu fiecare reclamă, se întâmplă ca fix cei cu verdeaţa şi curăţenia în cap să tragă câte una de să ne lase cu mandibula în chept. Aşa cum au făcut şi ecologiştii de la firma de mai sus.
Aruncăm gunoaiele pe unde ne taie capul, tăiem pădurile până ne emigrează şi cucul sălbatic, deversăm rahaturi în râurile de unde tragem apa la robinet şi-apoi ne mirăm că vine maro. Oare de pe ce îşi trage culoarea?
N-a renăscut natura prin gealaţii cu firma ecologistă de mai sus. Mai mult decât atât: a făcut caca pe motto-ul lor şi i-a trimis în braţele altor ecologişti: de data asta ai dreptăţii (tot în sens naturalist) şi ai justiţiei (evident, suprarealistă).
