Milioane de inimi pateaza diminetile de culoare. Deseneaza ramuri gramaticii tocite. Construind priviri, ce ochii nu le iau cu ei. Treaba lor e sa bata, cand treaba ta e sa pretuiesti insuficient. Cel putin, ele nu se saluta plictisit, intr-o statie intunecata de fete palide, neoane palite, hartii ravasite de cadou. Nici nu se blocheaza intr-un lift subrezit. Nici cand noi, eronati si nostalgici tabaram pe amorul vietii altcuiva.
Dar, chiar si asa…Nu uita sa iubesti! Cand aleanul te chinuie, te lateste, nepotolit de pofta, de gust, de intamplare. Nu uita sa iubesti, cand pieptul sufletului fript in unsoarea dezolarii nu stie sa mai fie pantecul nevinovatelor placeri. Din respect pentru fagaduintele in fata intregii vietii, iti amintesc ca inca traiesti. Nu uita sa iubesti. Chiar daca se da stingerea in birtul unde s-a fumat ultimul strop de curaj.
Nici cand abandonat de marinimie, nu poti porni motorul darzeniei. Sa nu crezi ca biruind o frica, ai saturat un purice de freamat. Nu uita sa iubesti. Ocarat, deziluzionat, c-o singura pereche de blugi in sifonier, vei fi intotdeauna coperta de top a iubirii cuiva. Nu uita sa iubesti ca un disperat cand noptile tale racesc papucii neordonati de maini spovedite ingrijirii.
Nu uita sa iubesti! Nici cand numaratul pana la doi pare mai dificil decat alinierea oilor inainte de culcus. Suntem intemeiati pentru a inscena sortii o dragoste de neclintit. Care sa demoleze misiunea unui rol meschin.
Acela de a parasi cu succes complicitatea unei propozitii pe care tu o incepi, iar ea o termina. Nu uita sa iubesti. Cu pumnii in care strangi nimic, cu riscul de-a ocoli rezervoarele avutiei, cu riscul de-a privi flamand de pe meterezele apusurilor incerte. Nu uita sa iubesti. Nu e nevoie sa-ti pui inima intr-o punga de plastic ca s-arati cum iti bate. E de ajuns ca simtind-o pana-n gat, sa te agati de-un steag. Pe care scrie: “N-am uitat nicicand sa iubesc!”