Duminica seara, atunci cand am vazut primul „discurs” al Nutzei Basescu, am cazut pe jos de ras, dar mi-am zis ca sa o las in pace de data asta si sa nu mai scriu despre ea. Insa, nu am putut. De la data respectivului eveniment memorabil si pana acum nu fac decat sa rad. Iar, drept multumire, voi scrie din nou ceva despre ea. Nu de alta, dar imi place atitudinea ei. Mi-a placut cum statea ea asa cumintica pe un scaun, intre un nene si o tanti si cum si-a rasfirat, (aerat, ravasit), cu candoare pletele de Cosanzeana, de le-a dat alora doi cu ele peste ochi. Nuuu, nu e vina ei. Este mostenire de familie. Va dau peste ochi si gata! Apoi minunea de „discurs”… Daca Nutza nu poa’ sa vorbeasca liber, atunci ce s-a gandit ea: (deh, fata dasteapta!) sa-mi scrie mie cineva ceea ce am da spus, da’ sa nu fie prea mult, apoi invat eu par coeur (eee, nu cred ca a zis chiar asa), si sa vedeti voi ce ‘telectuala sunt. Zis si facut! Si uite-o pe mandra noastra politiciana, care nu stiu de ce vorbeste cu accent de Ferentari, cum se produce… si uita speech-ul… si reia …si iar uita…si pune punct(?). Iar incerca sa recite…, iar uita…, iar reia, vizibil stresata… (Mie cel mai mult mi-a placut aia cu „rezervorul de resurse”!)
Tot „discursul” a fost de tot rasul-plansul. Dar, eu stau sa ma intreb ce a fost in capul Nutzei cand s-a gandit sa invete niste cuvinte asa, doar ca sa vorbeasca mai coerent. Ca nu a reusit, am vazut cu totii, dar felul in care incerca sa-si reaminteasca nu este demn nici macar de gradinita. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, ok, inveti un speech, dar atunci cand te blochezi, incearca sa redai cu propriile tale cuvinte ceea ce nu poti sa spui mot-a-mot. Dar, Nutza nici de lucrul asta nu a fost in stare. De unde trag concluzia ca ea nici nu a inteles ceea ce s-a chinuit sa invete cu atata sarguinta.
Nu mai vorbesc aici de regulile discursului, pentru ca nu mai are nici un sens. Probabil ca persoana care i l-a „fabricat” habar nu avea de ele, sau, poate, s-a gandit ca nu este cazul sa omoare neuronul proaspetei politiciene cu chestiuni asa de complicate.
Nu mai are nici o importanta ca fata asta e studenta la Drept, cum nu mai are nici o importanta ca, daca as fi fost taica-sau, as fi pedepsit-o sa stea un an de zile in casa si sa invete sa vorbeasca, pentru a nu ma mai face de ras.
Ce sa-i faci? Hainele de politician sunt grele…, sau, ca sa o citez pe Nutza: „Nu toata lumea poate sa ma plac!”
