Cu televiziunea voastra cu tot (ca ne impuiati capul cu prostii) ca bagati oamenii in sperieti!
Caci aseara am ajuns acasa, in cartierul rezidential unde traiesc o viata tihnita cu sotia. Cartierul e strasnic imprejmuit cu un gard de lemn, vasnic aparat de o sectie de Politie Comunitara. Adica dust in the wind. Iar la poarta e si o bariera. in permanenta ridicata. Si poate intra oricine, oricand, oricum, ca nici dracu -si nici intr-un caz politistii comunitari – nu-l intreaba de ce penetreaza in incinta.
Cum trageam eu masina spre locul de parcare, vad cu coada ochiului drept o umbra. O silueta se misca prin fata blocului. Misc tot ochiul spre silueta, (doar ochiul drept, cu stangu priveam spre stanga sa parchez ok) sa vad daca nu-i un vecin. Si ce-mi vede ochiul drept?! Un om cu cagula. Aoeleu maciulita Doamne oare ce se intampla?! Parchez cu grija sa nu distrug masinile vecinilor si-mi intorc tot capul spre cagulat. Ma vazuse, normal, si se oprise. Privea probabil spre mine. Nu-i vedeam ochii in intuneric dar spre mine se uita.
