Va spuneam ieri ca dupa un rau vine automat binele. Azi va garantez ca dupa ce faci un rau, automat ti se intoarce.
Ma cam durea ieri ochiu drept. Simteam ca mi se bulbuca, simteam in partea de nord, sub pleoapa, o mancarime amarnica. Si parca-mi era globu’ ocular acoperit cu nisip. Ca si cum as fi cazut la mare cu capu-n plaja. Imi venea sa-l scot, sa-l scarman bine cu o perie de tesalat caii, sa-l clatesc, sa mi-l bag la loc. Nisipul scartzaia pe acolo, uochiu mi se umfla, ma durea.
Ce sa fie?
Cel mai probabil incepe conjunctivita – mi-a zis un coleg de banca, expert in conjunctivita. Ca a avut. Mi-a confirmat-o un alt coleg. Care a avut si el. Ce sa fac? Du-te la cabinet, s-o intrebi pe doctorita. M-am dus. I-am zis ce si cum. M-a ascultat cu atentie, cu simpatie si empatie, m-a privit lung si a zis ca habar nu are ce am. Ca nu-i de specialitate. Sa merg la un oftalmolog.
Da’ mie ochiu imi dadea sa iasa. Ma faceam ca melcu. Puteam sa ma uit peste cap, spre spate. Ar fi fost misto daca nu m-ar fi durut. N-aveam chef de excursii la oftalmolog. Asa ca am plecat spre o farmacie.
Sarumana, ma mananca, mi se umfla si ma doare uochiu. Stangu.
Va dau niste picaturi.
Bune?
Pai…da. Cu antibiotic. Pentru conjunctivita.
Si daca n-am conjunctivita?
Pai… va dau altele.
Bune?
Pai…da. Cu doar un pic de antibiotic.
Bine. Pai… sa-mi dati.
