Olimpici la romana?

Am citit in „Evenimentul Zilei” de astazi un articol intitulat „Subiecte XXX la olimpiada de romana”. In articol era vorba despre faptul ca elevii de clasa a cincea din Bacau, care au participat la olimpiada de romana, au primit un subiect in care li se cerea sa prezinte continuarea unui basm in care sa fie si ei prezenti. Basmul incepea asa: „A fost odata ca niciodata un imparat mare si o imparateasa, amandoi tineri si frumosi. Si, voind sa aiba copii, au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta.” Insa, acest subiect s-a dovedit a fi mult prea dificil pentru micutii olimpici. Aici nu ma refer la gradul de dificultate al subiectului in sine, ci de ceea ce a produs inceputul basmului in sufletele pure ale micilor talentati la limba romana. Astfel, unul dintre participantii la olimpiada a declarat ca nu a putut sa scrie mare lucru, deoarece imaginatia ii zbura departe. Insa, acesta este un caz nefericit, care nu a putut sa isi arate adevarata sa arta creativa, caci au existat alti elevi, care au putut sa faca fata cerintei subiectului. Spre exemplu, unul dintre ei si-a imaginat ca este un vrajitor care ii procura imparatului o pastila de Viagra, in timp ce un alt olimpic si-a imaginat ca urmareste pe gaura cheii ce fac imparatul si consoarta sa in dormitor. Tot e bine ca voyeur-ul asta mic nu si-a imaginat ca priveste pe gaura cheii la ce fac imparatul si imparateasa in vreo buda de restaurant!
Acum, ce sa zic? Trebuie sa recunosc faptul ca pustii sunt foarte precoci, dar nu inteleg de ce ei habar nu aveau ca o buna parte a basmelor incepe in felul in care incepe si basmul pe care il aveau ei de continuat. Caci, daca ar fi stiut asta, nu le-ar mai fi zburat imaginatia spre nu stiu ce profunzimi, pardon! departari. Pe de alta parte, as vrea sa stiu cum vor analiza olimpicii astia romane ca „Ion”, sau ca „Patul lui Procust”, normal, numai daca acestea vor ramane in programa de romana si nu vor fi scoase, asa cum a fost scoasa teoria evolutionista din programa de biologie