– Dacă eşti patron, vei spune că programul de lucru al angajaţilor tăi este mult prea lejer. Dacă eşti un simplu angajat, vei crede că ai un program de lucru prea încărcat şi că nu ar trebui să stai peste program ca să termini toată treaba.
– Dacă eşti patron vei considera că angajaţii tăi primesc salarii foarte bune. Dacă eşti angajat, niciodată nu vei fi mulţumit de leafa pe care ţi-o dă patronul şi vei crede că meriţi mai mult.
– Dacă eşti patron, la începutul anului vei sta cu calendarul în faţă şi vei căuta zilele de sărbători legale care cad în timpul săptămânii de lucru. Dacă eşti angajat te vei bucura de fiecare zi de sărbătoare legală care nu cade în week-end.
– Dacă eşti patron, îţi va fi greu să-i înjuri, în parte, pe toţi angajaţii tăi pentru faptul că firma se duce de râpă. Dacă eşti angajat, îţi va fi foarte uşor să-ţi înjuri patronul pentru că vrea să facă disponibilizări de personal.
– Dacă eşti patron, ai putea foarte bine să nu ştii cine este sau cum se numeşte angajatul de la pază. Dacă eşti angajat, nu ai cum să nu ştii de la cine îţi aştepţi banii în fiecare zi de leafă.
– Dacă eşti patron, vei încerca să faci tot posibilul pentru a reduce costul abonamentului la telefonie mobilă pentru telefoanele angajaţilor. Dacă eşti angajat, vei considera un lucru normal să-ţi suni, de pe telefonul de la firmă, cunoscuţii plecaţi din ţară pentru a le ura sărbători fericite.
– Dacă eşti patron, vei considera ziua de vineri o zi de muncă la fel ca oricare alta. Dacă eşti angajat, vei considera ziua de vineri zi scurtă, pentru că este început de week-end.
– Dacă eşti patron, vei considera cu tărie că munca te înnobilează. Dacă eşti angajat, vei spune că n-are rost să munceşti atât de mult, “doar nu-i firma lu’ tata”.
În toată povestea asta, vouă nu vi se pare că unii încearcă să profite şi să ia banii de pe un fraier?
