Eu nu tin post. Eu nu tin nici un post. Si nu am nimic impotriva celor care tin (toate) posturile, desi, nu stiu de ce, ei au ceva impotriva mea. Nu ma deranjeaza chestia asta, chiar daca imi aduc argumentul disparitiei dinozaurilor. Cum, nu-l stiti? Mi-a spus o tipa care tine toate, dar absolut toate posturile, cum ca dinozaurii au disparut, deoarece i-a pedepsit Dumnezeu pentru ca erau carnivori si, prin urmare, nu tineau posturi. Am incercat in zadar sa ii spun, sa ii desenez ca existau si dinozauri erbivori, dar… eu vorbeam, eu auzeam, cum ea imi repeta aceeasi chestie si tot ea auzea.
Mi s-a reprosat faptul ca sunt comunista si ceausista si ca d’aia nu tin post. Nu este adevarat, insa eu nu ma pot lipsi de alimentele care contin calciu, caci, altfel, risc sa dau pe spate si sa nu stiu de ce, si, uite asa, sa se iroseasca minune de cretie dumnezeiasca. Argumentele astea nu tin la nici un impatimit al posturilor. Parol! Mi s-a spus: „Daca vrei, poti sa tii post, si o sa vezi ca nu o sa patesti nimic rau, pentru ca Dumnezeu are grija de tine!” ( Eu nu vreau sa incerc bunavointa divina.) Nu are rost sa mai contra-argumentez. Nu are rost sa le spun cum a aparut postul si de ce. Insa, ma uit la comportamentele lor si ma minunez.
Exemplul 1: femeie, ortodoxa, casatorita, un copil, 32 ani, careia i se pare ca nu ii merge nimic asa cum doreste, drept care ia hotararea de a tine post, impreuna cu progenitura. O indoapa pe aia mica vreo 3 zile numai cu salata, dupa care sotul nu mai rezista si vine acasa cu o sacosa cu branza si cu oua. Copilul spune: „Ooo, tata, ai adus mancare!”
Exemplul 2: femeie, ortodoxa, casatorita, 2 copii de 15 si de 17 ani, 38 ani. De cand i-a murit mama, femeia nu face altceva decat sa aprinda in continuu o candela in casa, cu care consuma un litru de ulei pe saptamana si de la care era sa ia foc de cate 3-4 ori pe saptamana, si sa tina toate posturile. Adica posturile mari, plus in fiecare luni, miercuri si vineri. Sotul ei, a lasat-o sa isi satisfaca dorintele, atata vreme cat ea isi facea mancare , de post, normal, doar pentru ea, iar el facea mancare obisnuita pentru el si pentru copii. Dar, in momentul in care femeia a inceput sa urle la toti ca sunt niste necredinciosi si ca ar trebui sa tina post si sa manance de post si sa opreasca muzica, deoarece este post si ca tot ceea ce fac ei „rau” o intineaza pe ea, sotul nu a mai rezistat. Si-a manifestat nemultumirea la … colegi. Insa, ce sa vezi? si printre astia erau adepti ai postului. Si astfel ajung la
Exemplul 3: barbat, ortodox, un copil, 32 ani, supraponderal, care spune: „Eu tin post pentru ca trebuie sa mai slabesc. Postul face bine, pentru ca asa spune preotul.” Dar, atunci cand cel de mai sus il intreaba ce sa faca cu nevasta-sa, care tine post de la toate, supraponderalul ii spune ca si el tine post cu nevasta lui, pentru ca ea tocmai a trecut printr-un avort si ca, momentan, nu este voie.
Exemple mai sunt, dar nu cred ca trebuie sa ma afuriseasca nici un enorias/a pentru ca am fost la o aniversare, unde am ras, am dansat, am facut gratar si am baut. Nu de alta, dar din toate comportamentele astea habotnice se poate ajunge lejer la tot felul de extremisme (vezi musulmanii!). Si, culmea este, ca cei care acum se dau mult prea credinciosi nu au descoperit credinta (?) decat dupa ’89, sau chiar mai incolo, iar credinta lor nu se materializeaza decat in mersul la biserica, unde se mai imping si se mai injura cu o baba-doua, dupa care vin acasa si injura baba/babele si, daca in biserica nu au avut timp, atunci barfesc acasa toate personajele de acolo, inclusiv pe Mihail si Gavriil, aia pictati pe pereti!
Cred ca nu ar trebui sa uitam ca insusi Patriarhul a calcat stramb. So…
