Încet, încet se face simţită primăvara. Suntem în perioada mărţişoarelor, fiecare şi-a ales o Babă şi mâine, poimâine sărbătorim Ziua Femeii. Ceea ce m-a făcut să îmi aduc aminte ce făceam eu anul trecut pe vremea asta…
Azi, când mă gândesc îmi vine să râd, dar, anul trecut exact în vremea asta, lucrurile nu erau deloc roz pentru mine. Până la urmă, povestea ce urmează să v-o zic e una tragico-amuzantă, parcă ruptă din scenarii din Lie to me (pentru cei care se uită la serial), în care trebuie depistaţi cei care mint pentru a se afla adevărul. Că doar viaţa bate filmul!
Începe de prin ianuarie. Se făcea că eram în oraş cu fetele, seara. Şi era tipul ăsta care se uita insistent la mine. Înainte să plec, a venit lângă mine, am schimbat două vorbe, în engleză, că cică nu era român şi apoi mi-a cerut numărul de telefon. Mi-am zis că merită să încerc, aşa că i l-am scris pe un şerveţel. Următoarea zi lucrurile au luat-o razna, eu revenind la o fostă relaţie.
În schimb, tipul mă suna în disperare. Dar, eu având pe cineva, l-am ignorat. Într-o dimineaţă rece de februarie, am renunţat la încercările mele zadarnice de a mai salva ce mai rămăsese din fosta relaţie şi am pus punct. Tot întâmplarea face ca în aceeaşi zi să-mi sune telefonul. Era tipul cutare. Mă consideram singură şi liberă ca pasărea cerului, aşa că i-am răspuns. Nu-i venea să creadă, zicea că tocmai se uita prin agenda telefonului şi a văzut numărul meu, a zis că încearcă să mai dea de mine o dată şi că dacă nu-i răspundeam, avea să mă şteargă definitiv. După care m-a invitat să ieşim mai târziu. Logic că am acceptat, că doară n-aveam de gând să stau în casă şi să-mi plâng amarul.
Seara, am ieşit în oraş cu el. Când l-am văzut am crezut că mi se opreşte respiraţia. Nu ştiam cum de nu-l observasem înainte, că era tare frumos: înalt, solid, brunet, cu ochii căprui-închis şi pielea albă, foarte fină, prea fină pentru un bărbat, aş zice. Mi-a zis că e francez, venit să studieze Medicina în Timişoara, că tocmai a ieşit şi el dintr-o relaţie de un an şi ceva. Părea foarte inteligent şi avea o energie molipsitoare. A mai adăugat că mama lui se trage din Tunisia şi că merge des să-şi vadă rudele de acolo şi ce coincidenţă, că şi eu am ajuns cândva pe acolo şi bla, bla, etc. şi ce drăguţ!… Chiar aveam subiecte de discuţie interesante şi mă simţeam foarte bine în prezenţa lui. Vorbeam doar în limba engleză, că no, nu-s un as al francezei. Nu am stat mult pe gânduri, mi-am zis că EL e şi m-am “aruncat” cu capul înainte.
Acum, sinceră să fiu, am o naivitate nativă, să zic aşa. Mereu vreau să cred că oamenii sunt buni. Şi mai am o răbdare cum rar întâlneşti la un om. Plus că sunt un magnet uman pentru persoanele greşite. Mereu dau de cine nu trebuie. Dar, zilele ce au urmat atunci au fost frumoase, prea frumoase, încât nu-mi venea să cred că mie mi se întâmplau asemenea lucruri şi-mi ziceam că a dat norocul peste mine. Nu găseam nimic să-i reproşez acestui om. Era Mister Perfect în ochii mei!
După două săptămâni, mi-a zis că pleacă în Franţa, să-şi vadă familia. Vestea asta a fost ca o palmă pentru mine. Eram devastată. Muream de dorul lui, chiar dacă mă suna des şi stăteam să vorbim ore întregi pe Skype. Plecase pentru o săptămână, iar eu număram fiecare oră până aveam să îl revăd. Însă, dacă nu eram orbită atunci de chestia asta numită dragoste şi dacă eram puţin mai deşteaptă, verificam prefixul numărului de pe care mă apela şi puteam să evit “tragedia” ce mă aştepta…
Dar, să revenim la poveste. Venise şi ziua întoarcerii lui. Îi pregătisem şi o surpriză. Noapte şi zi eram la el, cu el. Parcă nimic nu ar fi putut să rupă perfecţiunea cu care se mişcau lucrurile pentru noi doi. Apoi venise weekendul. Am plănuit să ieşim în club sâmbătă seara, să sărbătorim întoarcerea lui. Toate bune şi frumoase, am început să petrecem încă de acasă, apoi am hotărât să plecăm spre club. Am ieşit de la el din apartament. A încuiat uşa şi apoi m-a rugat să îi pun cheile în poşeta mea. Nu mi s-a părut nimic ieşit din comun să am grijă de cheile apartamentului lui, mai ales că tot la el dormeam de câteva nopţi încoace.
Clubul era plin. Distracţie mare! Doar că al meu tot pleca de lângă mine, sub pretextul că mergea să ia băutură de la bar sau că mergea la baie. Făcea prea des asta, încât mă scotea din sărite că mă tot lăsa singură pe acolo. Apoi a revenit, l-am rugat să nu mă mai lase singură, m-a asigurat că din momentul acela nu mai pleacă şi în secunda următoare o tipă era călare pe el, îl săruta, acolo, de faţă cu mine… În a doua secundă don’şoara nu mai era, iar eu eram cu gura căscată. Nu ştiam dacă am visat sau a fost real, ce tocmai mi s-a dat să văd. În a treia secundă eram la garderobă, să-mi iau paltonul, cu el după mine încercând să mă oprească, fără vreun rezultat, să plec. Tipa aceea era fosta lui prietenă, îmi dădusem seama că e ea din descrierile lui anterioare. Eram atât de geloasă că vedeam negru în faţa ochilor. În a patra secundă eram în taxi, în drum spre casă. În a cincea secundă eram la mine în apartament.
M-am dezbrăcat şi m-am trântit învinsă în pat. Mi-am căutat telefoanele în poşetă, moment în care am găsit şi cheile de la apartamentul lui. M-am gândit că n-are cum să intre în casă fără ele, aşa că l-am sunat. Telefonul îi era închis. Am aşezat frumos telefonul meu şi cheile lui lângă perna, ca să fiu sigură că aud când mă sună. Şi am adormit.
Am dormit atât de adânc, că m-am trezit a doua zi speriată că poate nu am auzit telefonul. Dar, nu aveam nici un apel de la el. Şi era ora 14:00. Mă gândeam că sigur ceva nu era în regulă. Am deschis laptopul şi m-am îngrozit de ce am găsit. Aveam vreo 15 offline-uri de la el în care îmi spunea că era disperat, că îi fusese spart apartamentul. Că i s-au furat toti banii, laptopul, telefonul şi un aparat de fotografiat. Şi că cel care a furat, avea cheie, că găsise uşa deschisă, fără semne de forţare. Că era la un prieten de-al lui şi mă ruga frumos să îi zic adresa mea, că uitase unde stau, fiindcă vroia să vină să vorbim şi să îl ajut, să mergem la poliţie şi să declarăm furtul…
Iar toate astea se întâmplau exact prin 6-7 martie, anul trecut. Şi toate acelea s-au întâmplat în timp ce cheile de la apartamentul lui au fost la mine…
