“Daca am face cumva sa-i promovam, toti astia cu ceva trafic, si pe cei mai nou veniti cred ca am avea, per ansamblu, o crestere si mai frumoasa.” – spunea Cabral acum vreo 2 zile. Cum il apreciez foarte mult pe cel pe care l-am numit in blogrollul meu “Don negru de Berceni”, doresc sa ma alatur initiativei lui. Nu sint cunoscut ca el, nu am traficul pe care-l are el, dar poate am un pic mai mare ca multi inca necunoscuti scriitori de net. Care se pierd in colturi ascunse si e pacat. Nu-mi place cuvantul blogar, incerc sa-l evit. Stiu bine cat de greu e sa scoti un blog in lume. Stiu cum e sa vrei sa-ti oferi scriiturile si sa nu prea ai la cine.
Acest blog a fost savarsit cu ajutorul mirabilei Miri, care a facut si poza cu uochii. M-a si pus in blogrolul ei. Primul blogrol. Pentru ca repede sa ma puna si gingasa Miru. Tre sa recunosc ca nu as di facut mai nimic fara ajutorul inegalabilului COP.Multumesc, dragii mosului. Apoi am inceput sontac-sontac. Am dat sfoara in tara pe vechiul forum unde scriam, prieteni-cititori de demult au aparut din negura vremurilor. Dar trebuie sa recunosc ca am facut si anumite ghidusii pe atunci. Am intrat pe anumite forumuri sub “pseudonim” si ma recomandam. Ziceam eu acolo :”Ia uitati ce zice Dono pe blogul lui despre subiectul nu-stiu-care…”. Da, e de ras, dar nu imi e rusine. Incercam sa-mi promovez scrisul si ideile. Nu am avut rabadare sa ma inscriu pe mai multe de 2-3 forumuri. Se cereau prea multe date si parole… Dar ma bucuram nespus cand vreun scriitor de net (adica blogger) ma linkuia sau ma lauda.
