“Provocat” de o discutie pe explorish, dau cep ideii de protectionism.
Din ce in ce mai des, in ultima vreme, ma gasesc discutand cu prieteni, amici, colegi despre ideea de deschidere fata de alte natii, cu a lor cultura cu tot. Ceea ce remarc este invariabil un paradox: desi acceptam la nivel de individ, societate, comunitate ca lumea este globalizata, regasim pe agendele multor guverne sentimentul de protectionism in sensul “bine ati venit pe la noi! Sa ne spuneti cand plecati, sa va chemam un taxi!”.
Probabil la noi, romanii, problema este cu atat mai pregnanta cu cat in ultima vreme toti se uita la noi cu spranceana ridicata. Inteleg mai nou ca elvetienii au o problema cu noi (si cu bulgarii, sic!). La italieni problema este deja cunoscuta. Dar, pentru a nu va da sentimentul ca am mania persecutiei, incep sa ma lamuresc ca ideea de protectie a identitatii poate deveni universala. Vezi danezii.
Acum cativa ani, la un seminar de management si strategie, se lansase ideea de vremuri paradoxale carora trebuie sa le facem fata in urmatorii 10-20 de ani. Totul migra in jurul ideii de piete noi, tehnologii noi, skill-uri noi. Ideea de baza in jurul careia vedeam lucrurile atunci (imi mentin in parte ideea) este ca procesul asta “aprig” si “exotic” de globalizare, are de fapt, ca pas intermediar, unul de segmentare. E paradoxal cum Europa se extinde pe fondul spargerii unor tari, autonomiei sau independentei altora, nu?
Gargara din jurul ideilor de libertate de circulatie (finante, oameni, bunuri, servicii) se duce nu in jurul dezideratelor vizionare, ci a unor calcule matematice, de eficienta economica. Azi Nokia muta fabrica din Germania in Romania. Maine o va duce mai la est. Paradoxul vine din faptul ca India si China, paradisele outsourcing-ului, nu mai sunt la fel de interesante. Forta de munca a devenit si acolo scumpa. Chinezii “ataca” la randul lor Africa cu aceleasi instrumente, prin delocalizare de industrii si procese labor-intensive. Si cand se va “maturiza” si Africa?! Se termina globu’… By the way, taxa de prima inmatriculare e un exemplu de protectionism.
Protectionismul, stim cu totii, a fost sursa incaierarilor de-a lungul tuturor vremurilor. Cum s-a gasit unu’ care sa se consolideze, pac! a aparut si contra-ponderea. Si de fiecare data s-a generat un zbucium, cand o resursa ”zemoasa” a inceput sa dea semne de epuizare. Aurul la vremea lui. Carbunele dupa. Petrolul de ceva ani…
Ca sa concluzionez, semnele protectionismului social le-as putea gasi relevante pentru un protectionism mai amplu. Ma tem, sincer, de miscari ale celor care pot si stiu sa reactioneze disproportionat. Pentru ca au cu ce…
