Ieri am aflat o veste bulversanta: soarele e tot mai periculos, razele care ajung la noi sint tot mai nocive, ne radiaza tot mai tare. Inchipuiti-va cam cum ma afecteaza aceasta informatie pe mine. Om nascut in miezul verii, fiinta ce se alimenteaza cu soare mai ceva ca o planta. Soarele imi incarca bateriile de parca as avea de la breton pana la ceafa panouri solare. Cand nu-i soare, sint o umbra. Cand iese soarele de dupa nouri, am inviat mai ceva ca o floare pleostita ce e udata. Traiesc trei anotimpuri asteptand vara. Traiesc 350 de zile pentru cele 14-15 zile de conediu de vara.
Sa merg si io undeva la plaja, sa ma tolanesc ca o reptila cu sange rece, sa fierb, sa clocotesc, sa ma incalzesc si sa ma incarc pentru celelalte 350 de zile ce vor urma. Iubesc soarele, am acasa altar solar, sacrific vieti de muste pe el pentru a preamari puterea astrului suprem. Nu-mi ziceti mie ca-i nociv!!! Nu-mi ziceti mie ca e tot mai periculos. Nu-mi luati portia de soare pentru ca voi face ca toti dracii. Nu ma trimiteti in umbra. Ca cica asta ne aseapta. Ore de plaja tot mai putine. Acu nu mai avem voie sa stam la soare dupa orele 11. Si in niciun caz inainte de orele 17. Adica in concediile mele am deja interdictie la 6 ore de soare pe zi! Pai unde ajungem?! Vom fi nevoiti sa facem plaja atunci cand nu e soare?! S-a bronzat cineva pana acum la luna? Nu pot accepta asa ceva.
Cu atat mai mult cu cat – si aici urmeaza partea hard a povestirii – eu m-am ars de m-am transformat in popcorn in urma cu ani si ani, pe cand soarele era inca prietenos. V-am spus cat de rau m-am ars? Ooooo, Isuse… Eram mai tinerel, tras printr-un inel. Si atunci, ca si acum, imi placea sa stau la plaja. Undeva cu apa alaturi. Atunci eram la o piscina. In Timisoara. Si am stat zi de vara pana-n seara. Simteam eu la asfintit ca ma cam dor toate cele. Ca mi s-a ingustat craniul si da creierul sa-mi iasa prin urechi. Ca pielea mi s-a micsorat ca o bulza intrata la apa. Si era tot mai mica, si mai mica, nu mai puteam sa-mi sucesc capul stanga-dreapta, nu mai putem sa ma aplec ca-mi era teama ca mi iese coloana vertebrala la aer, nu mai putem sa pasesc de frica sa nu-mi iasa osatura prin piele.
Va urma.
