Goana dupa premii, sau mai precis, goana dupa ceva romanesc ce aduce premii ne covarseste. Exemplu: Costel Busuioc, cel de ne canta din Spania de la „Hijos de Babel”. Trebuie sa recunosc faptul ca omul are ceva voce, desi nu are studii. Lucrul acesta nu ma deranjeaza. Insa, ma deranjeaza faptul ca are o voce pe care nu stie sa si-o intrebuinteze. Canta „O sole mio”. Si, vai de sufletul meu, eu nu inteleg nimic din ceea ce canta decat :”O sole mio sta ‘nfronta te! O sole, o sole, o sole mio/ Sta ‘nfronta te , sta ‘nfronta te.” Restul sunt niste vocale, sau semivocale ce vor sa dea seama de cantecel.
Important este ca, de peste mari si tari, de acolo de unde este el, Costel, are succes. Sunt nesimtita si consider ca simtul meu muzical are dreptate. Ascult „O sole mio” cu Pavaroti si cu Bryan Adams. Pavaroti este, a fost Pavaroti. Insa, Bryan Adams, cu vocea lui de alchoolist, ii face fata, si stie versurile, nu se limiteaza la o droaie de vocala fara sens.
Stiu ca am fost rea, dar mai stiu si ca, pe nu stiu ce post de televiziune, Domnul Madalin Voicu a afirmat ca Domnul Costel Busuioc este rrom, adica tigan. Si, revenind la discutia despre recunoasterea talentelor Romaniei pe alte plaiuri non-mioritice, mi se pare foarte simpatica ideea de a castiga ceva prin vocea unui rrom, caci romanii nu au nimic de zis. De lene?
Pentru melomani: sugerez sa il ascultati pe Paul Potts, care a castigat un concurs asemanator aceluia in care este Costel Busuioc.
