De scutecul ala care nici macar nu anticipa pampersul, in care ma rahateam si ma opaream. Pe care-l fierbea apoi biata mama la cazan, cu soda, ca sa-l refoloseasca pe acelasi curu-mi. Iritat si oparit, alinat cu pudra de talc, de parca eram dat tot cu un anti-perspirant prost. Ori parca se descarcase aspiratorul pe mine. Si-mi dadea scumpea mea mamica lapte praf facut prin aruncarea vacii din avion, ca io nu mai stiu firma. Si poate nu era nici macar lapte praf, ci lapte de la o prea-cinstita vaca. Ce, ma gandesc io acum, manca pe atunci bio. Deci era o vaca sanatoasa. Ori bivolitza, ca aveau vecinii bunicilor bivoli mari si negri. Deci sper ca era lapte de la bivolita nu de la bivol.
Si beberonul ala de la care sugeam in absenta tzatzii era o sticla mare, ce avea trasa pe bot o tetina mare, galbena si urata. Nu ca cele de acum, din silicon transparent, cu o parte teshita ce se pune in cerul gurii. Nu, tetinele de atunci nici macar nu aveau gaura pe unde sa curga laptele. Le gaurea mama cu un ac inrosit in foc. Spre sterilizare. Ca nu era vorba de alti sterilizatori, ca acum. Ca am gel de sterilizat (facut cadou de fratele Asterix, sa traiasca famelia lui), am creme de 3 feluri de dat pe curul copilului, cu zinc, cu mumu, cu ghehe. Am glicerina de curatat gura. Si boraxata-simpla si cu anisten. Sau anesten. Am ser fiziologic de curatat uochii, cu comprese sterile. Am ser fiziologic de inmuiat mucii. Care se scot cu o pompa speciala, din care tragi ca betivu’ cu furtunul din butoi. Am betigase, cu opritori, de curatat urechile, am gel special de dus, detergent special, balsam special, avem, vorba cantecului, de tăte.
Asta-i evolutie, dragii mosului. Te si miri ca noi am supravietuit.
Hai, care mai are amintiri de demult de tot despre scule de hranit, imbracat, spalat, curatat, pre-umblat?
